3 aprilie 2011

2 minute distanta

Ce de cacat poate fi sa lasi de la tine, sa faci compromisuri, doar pentru simplul fapt ca vrei libertate. Ti-e ciuda cand stii ca altii nu ar face-o in locul tau, si ti-e sila de faptul ca tu a trebuit sa o faci. Scazi in proprii ochi... trebuie sa inghiti in sec, pentru o perioada, pana cand totul se va calma. E riot in capul meu. Trecutul nu ma lasa, dar prezentul ma preseaza pana ma sufoca.
Te gandesti ca totusi poate vei primi inapoi de n-spe mii de ori mai mult, sau, cazi in cealalta extrema si zici ca poate nu ai facut alegerea corecta.
Trebuie sa renunt la cutia mea de chibrituri in care am stat pana acum, la vederea din spatele blocului, la pisicile si cainii care cereau injuraturi la 12 noaptea, la vecinii aia spurcati, la scarile alea imputite care ti-Au stat in cale cand veneai acasa prea sparta, si traiai cu impresia ca excaladezi Everestul.
Poate gandesc eu prea departe, dar astea-s ale mele, si nu imi vine sa cred ca trebuie sa renunt la ele.
Chit ca am sa ma reintorc, ele deja isi vor pierde amprenta mea....




retrag. pana la urma vor ramane ale mele!  



si pana la urma tot ca dracu' e.