28 ianuarie 2014

2 ani

As putea sa scriu si un roman. S-au intamplat atat de multe, am experimentat nenumarate trairi, de la fericire pana la tristete agonizanta. Am castigat dar am si pierdut. Si ceea ce am pierdut probabil sa fi fost unul dintre cele mai bune lucruri din viata mea. M-am lasat dusa de val dar am pus si punct.
Mi-e greu sa cred ca totul s-a schimbat atat de mult. Incepand de la oameni pana la locuri. Au aparut riduri pe fetele celor dragi, s-au uitat priviri, s-au sters zambete si s-au pierdut iubiri. Sau iubire...
Stau si ma uit cu ce ardoare scriam, cat patos puneam in cuvinte. Simteam altfel, simteam mai pur. M-am mecanizat cu timpul si mi-am pierdut din stralucire.
Orice lucru are o incidenta asupra altuia. Poate ca pierderea lui m-a schimbat. Am pierdut prieteni, am castigat altii. Am parasit casa, am gasit alta. Si totusi, oricati alti "el" am avut niciunul nu e EL.
Dar pana si EL s-a pierdut. Ridurile au inceput sa se inmulteasca si kilogramele sa scada. Lumina e mai fada si zambetul mai sters. Privirea... Nici nu stiu. Demult n-am mai intalnit-o. Ne-am pierdut de tot.
Mi-e frica sa cred ca starea asta va mai continua mult timp. Au trecut ani, au trecut altii prin asternuturi si cotloane ale mintii, dar EL are locul lui special. Acel EL, de care eu m-am indragostit, pentru care m-am purtat prosteste, si pentru care as fi renuntat la multe. Ce e acum?... E diferit. Mi-e dor de EL...

4 septembrie 2012

Scars.

 - Ohhh, those fucking fellings! -
E atat de bizar cum a trecut vara asta. A fost ca si cum nu a fost. M-a aglomerat cu prea multe emotii, emotii care nu am putut sa le infrunt. M-au doborat atat de usor, s-au format asemenea unui vortex in care m-am pierdut si nu am mai putut iesi. Doar ce m-am trezit si am realizat ca mintea mea nu e acelasi loc ca si lumea mea.
E grav cand trebuie sa faci fata sentimentului de indus in eroare. Sa simti cum un sentiment straniu de atasare se naste in tine, ca mai apoi doar sa privesti in urma si sa te intrebi " Ce-ar fi fost daca?... ".
Am ramas captiva intr-un cerc vicios al karmei, un fel "what goes around comes back around" dar inmultit cu 10, cel putin.

It’s much easier to humiliate, degrade and just generally shit all over someone, than it is to admit that you love them.



21 mai 2012

Mai rău .

Cum ar veni, vine vara. Anca s-a gandit mult timp la perioada asta din an, mai ales cand s-a luptat cu frigul si cu zapada. Ar fi vrut sa o topeasca cu puterea mintii dar era cam letargica in perioada aceea. Si nici nu a avut un brav erou alaturi de ea. A avut parte numai de Tinkerbelli timizi si mult prea slabi. Unul cate unul s-a dus si astfel a ramas din nou singura.
Dar s-a infruptat cu de-ale gurii, si asemenea lui Popeye dupa ce-si lua doza de -spanac-, a invins iarna si a reusit sa elibereze primavara si sa o lase sa faca primul dans din acest an. Au dansat impreuna, atat de mult si de frumos incat mamei sale nu-i venea sa creada. Isi spunea singura " Anca mea e BINE."
Dar ce-i frumos nu tine prea mult. In timp ce era in starea aceea de euforie, a aparut o copie proasta de-a lui Flapjack care a distrus tot ce era mai frumos in ea.
Cu ochii lui mari si zambetul tamp a reusit sa o schimbe pe Anca. Nu mai era curcubeu in urma ei caci l-a daruit LUI. El nu stie sa aibe grija de asa ceva, mai ales de Anca. A lasat-o singura de-atatea ori, a suparat-o, a facut-o sa isi calce orgoliul in picioare si sa nu-si mai respecte promisiunile. Era un mic vrajitor care o stricase pe Anca.
Un moment de stralucire aparuse. EI nu se mai vedeau. Anca a inceput atunci sa-si recapete puterile putin cate putin, ba chiar sa iasa de sub efectul vrajii LUI. Lucrurile incepeau sa prinda culoare. Vara si-a facut aparitia mai devreme. S-au imbratisat o zi intreaga, pana asfintitul cald le-a mangaiat de "noapte buna!".
Dar EL s-a intors. Nu putea sa stea departe de ea, caci el se hranea cu sufletul ei. As fi vrut sa o pot apara, sa il infrunt in locul ei. Soarta a facut sa aflu mult prea tarziu.
Am pierdut-o pe Anca. Masca lui de dragalasenie putea sa minta pe oricine. Din pacate, ea a fost una dintre cei pacaliti.
Acum mi-e teama. El s-a transformat acum.
Si simt cum sunt sub vraja lui.

18 aprilie 2012

Care iti place tie?

Am incercat de multe ori sa nu mai dau vina pe vreme, dar intr-un final a trebuit sa recunosc ca are un efect ciudat asupra mea. E stresant, pentru ca in momentele astea nu ar trebui sa stau sa ma gandesc la toate cacaturile prin care am trecut, ci ar trebui sa ma bucur de vacanta. Fix p**a! Ploua! Cum ar trebui sa fac asta?
Am avut o discutie serioasa cu mine si n-am ajuns la nicio intelegere. Am tras doar niste concluzii nasoale, care imi bat sacadat pe fiecare neuron pana mi-l ucid. Cica totul se intampla cu un motiv, dar care e acela?
Stim doar ca e ciudat. Si sigur o sa ne placa.
Mintea mea a ajuns sa fie o camera de joaca pentru multi. Acum lipseste o roata, doua, trei, Dar ce sa-mi mai pese.... e deja stricata.
Mintea mea era locul meu preferat de refugiu. Dar au stricat-o!
M-am saturat sa ne luam de mana doar ca sa nu ne pierdem...




"You made me feel like you really liked me... and then you just left, just like it was nothing."

29 martie 2012

Fuck off, you bloody bastard!

Hai sa o luam de la capat, sa o intoarcem pe o mie de fete, sa o descoasem iara si iara si sa ajungem in acelasi punct in care am mai fost de 7356482846 pana acum. Esti... penal! Si putin fraier as putea sa mai spun. Doar moaca ta dragalasa te mai scoate, caci pana acum mi-a fost de ajuns sa ma uit la tine si sa imi treaca. Dar nu te-am mai vazut... Asta inseamna multe! N-am mai putut sa te iert.
Ne-am certat ca niste prosti, ne-am suparat si ne-am strambat ca niste copii mici, atunci cand tu trebuia sa fii ala matur si sa spui o fraza care sa ma plesneasca peste ochi si sa ma trezeasca la realitate. Dar ai ars-o cu gingasii din astea, te-ai alintat ca un matz de fiecare data, si-am uitat cum sta de fapt treaba.
Noi n-am avea de ce sa cerem socoteala unul altuia. Si-acum ma tragi incet te par si te uiti urat la mine. Fa-ma sa inteleeeeeeeeeeeg!!!
Ce suntem de fapt noi doi?
Eu zic ca sunt eu si-atat, tu ca amandoi, eu spun ca suntem un intreg, tu ca nu ne completam. Ai mintea la fel de distrusa ca a mea, desi te oftica ideea.
Noi n-am plecat de la 0, noi eram deja acolo, numai ca ne-am schimonosit mult prea mult. Asta se vede acum...
Ma asteptam sa fii acel mindfucking thing, sa imi tremure vocea atunci cand vorbesc cu tine, sa imi sclipeasca ochii si sa ma inrosesc ca o copila de 13 ani cand te vad. Dar esti fix p**a! (asta pentru ca nu m-ai invatat niciodata sa vorbesc frumos)
Imi vine de prea multe ori sa musc din tine... Te-as tarai mii de kilometri si as soarbe ce a mai ramas din tine. Macar cu atat sa mai raman!
Spuneai ca acela care rade la urma rade mai bine, dar ai uitat ca cel care rade la urma e mai incet la minte!

9 februarie 2012

I'll be waiting

1.  - dar tu esti slab si ranesti ce iubesti, c-asa fac toti - dar TU nu ar trebui sa fii ca toti, si te incapatanezi sa o faci. esti altfel, dar se pare ca nu-ti place, si te minti pierzandu-te in multime. stii, asta te face penibil. dar, din pacate pentru tine, am vazut cu mult timp in urma ce esti, si n-ai sa poti sa ma minti. e ca si cum te-ai uita in oglinda si ai vedea necunoscutul. te-ai avanta dar ai da inapoi. ti-e frica de ceea ce nu stii, desi te crezi atat de puternic, poti fi si tu atins. unii oameni au sentimente, si TU te numeri printre ei. asa ca fii rezonabil, si nu-ti mai pierde timpul dupa o masca de timp scorojita. te vad prin ea. esti totuna cu ea, sau fara.



2. - azi te-am vazut cu adevarat. nu esti ca ceilalti. esti mai rau.

Prafomantisti!

ma aflu in pragul unei crize. is in momentul acela in care nu stiu in ce directie sa o iau. sa imi dau interesul? sa imi pese? ar trebui sa ma doara? de ce nu-mi pasa? si ce daca?
e ciudat. e ca si cum as privi din unghiul a doua persoane, total diferite. inghit in sec si zic ca asa trebuia sa fie. dar poate ca nu. daca faceam acel ceva in acel moment in acel timp era altfel.
era BINE.
nu prea mai inteleg conceptul de BINE. a devenit o masca a mai multor ganduri, care o pun din sila. e mai usor sa zici "bine.." decat sa zic adevarul. e mai mult decat posibil sa nu intereseze pe nimeni. am observat ca am in jurul meu persoane care nu merita, care nu au coloana vertebrala, orgoliu sau un pic de respect fata de ei insisi.
totodata ii am alaturi si pe cei care se mint singuri, pe aia cu doua fete, pe pupincuristi si pe fani.
ma gandesc ca fara ei, n-ajungeam unde sunt acum si CE sunt acum. dar vreau sa schimb asta.
am ajuns in stadiul in care stiu ca nimic nu ma mai poate schimba si vreau ceva NOU. simt ca nu ma mai regasesc in locul asta si ca ma sufoc. ma autocompatimesc prea des si imi calc pe orgoliu pentru niste cacaturi ori cacati de oameni.
poate ca multi o sa ma urasca din secunda asta incolo. ma bucura nespus, dar macar aratati-o. nu mai fiti niste pizde fricoase. m-am saturat de voi astia care va considerati zmei si de fapt sunteti niste papusi in haine de soldat.
caut incontinuu un loc in care sa fiu EU fara sa fiu judecata sau neinteleasa. poate ca nu exista locul asta, poate ca trebuie sa mi-l fac eu, asta presupunand schimbarea a tot ce ma inconjoara.
n-am sa schimb mentalitati, pentru ca nu sta in puterea mea. dar vreau sa schimb cel putin niste principii, niste viziuni, idei, conceptii...
au fost atat de multi "EL" care m-au marcat. atat de multi "NOI" si atat de multe clipe. dar s-au dus. vreau sa am din nou senzatia aia de BINE, de wow si de relax total. vreau sa simt din nou ca sunt deasupra celorlalti cu cineva, nu singura. m-am cam saturat de asta, a devenit monotonie.
vreau sa o dau in sentimente si sa fie BINE.



Sunt Anca si momentan nu sunt BINE.