28 ianuarie 2014

2 ani

As putea sa scriu si un roman. S-au intamplat atat de multe, am experimentat nenumarate trairi, de la fericire pana la tristete agonizanta. Am castigat dar am si pierdut. Si ceea ce am pierdut probabil sa fi fost unul dintre cele mai bune lucruri din viata mea. M-am lasat dusa de val dar am pus si punct.
Mi-e greu sa cred ca totul s-a schimbat atat de mult. Incepand de la oameni pana la locuri. Au aparut riduri pe fetele celor dragi, s-au uitat priviri, s-au sters zambete si s-au pierdut iubiri. Sau iubire...
Stau si ma uit cu ce ardoare scriam, cat patos puneam in cuvinte. Simteam altfel, simteam mai pur. M-am mecanizat cu timpul si mi-am pierdut din stralucire.
Orice lucru are o incidenta asupra altuia. Poate ca pierderea lui m-a schimbat. Am pierdut prieteni, am castigat altii. Am parasit casa, am gasit alta. Si totusi, oricati alti "el" am avut niciunul nu e EL.
Dar pana si EL s-a pierdut. Ridurile au inceput sa se inmulteasca si kilogramele sa scada. Lumina e mai fada si zambetul mai sters. Privirea... Nici nu stiu. Demult n-am mai intalnit-o. Ne-am pierdut de tot.
Mi-e frica sa cred ca starea asta va mai continua mult timp. Au trecut ani, au trecut altii prin asternuturi si cotloane ale mintii, dar EL are locul lui special. Acel EL, de care eu m-am indragostit, pentru care m-am purtat prosteste, si pentru care as fi renuntat la multe. Ce e acum?... E diferit. Mi-e dor de EL...

Niciun comentariu: