28 noiembrie 2011

kiss with a fist

poate ca atunci cand nu zic nimic, sunt mai puternica ca oricand. tacerea e in sine, o arma. e destul sa-ti inghit vorbele cu un zambet, si sa vad in mintea mea cum te ingenunchezi in fata soartei mizere care ti-ai realizat-o pas cu pas. mi-e sila, ca desi stiu ca poti mult mai mult decat atat, ramai la stadiul de fata. nu e faptul ca nu poti, e vorba ca nu vrei. ti-am spus-o eu, ti-au spus-o si multi altii.
mi-as dori poate sa aud de la tine vorbele care le tii captive in mintea ta, nu cacaturile astea de cuvinte care le arunci in mine, si ma lasa sincer indiferenta si oarecum dezamagita. si ar trebui sa o faci cat de curand, caci fututa asta de viata se scurge, si nu am sa stau in preajma ta pentru totdeauna. de ce? pentru ca nu esti si nu vei fi niciodata un motiv de a trai. numai ca vreau sa-mi arati ce poti cu adevarat, si sa nu te mai ascunzi.
vreau sa fii TU, cel pe care il vad atunci cand iti patrund in minte, cand ma joc cu fiecare gand sincer de-al tau, si il imbrac cu nebunia mea. pentru ca odata si odata, nu vom mai fi NOI, vom fie EU si TU. stim prea bine ca nu suntem vesnici, nici macar de durata.
si stii ce-i mai grav?
ca eu sunt exact ca si tine. si asta ne impiedica sa fim perfecti. suntem la fel, ne stim prea bine, si asta nu o sa duca niciodata pe drumul bun. noua ne place sa o luam tot inainte, prin gropi, noroi,sa sarim gardurile si sa inotam ca panicatii. si ne abatem de-al dracului de la obiectiv. ne schimbam reciproc si ne mutam DECIZIA in inima.
dar macar sa stii ca tot timpul in care ne-am intoxicat plamanii cu praf si fum, a fost timpul X care ne-a maturizat si ne-a impins de la spate.
si de-ar fi sa cad, as cadea doar in ploaia acida a mintii tale nebune. caci pana la urma esti un alter-ego al existentei mele. esti tot cea am mai bun, dar si mai destructiv in viata mea. pentru ca imi colorezi lumea cu abundenta ta de curcubee, dar ma si ucizi cu asa-zisa ta indiferenta si nesimtire.
chiar daca nu o sa fim NOI, o sa ramana acel ceva, pur, care o sa se contopeasca si o sa creeze acel intreg perfect, intr-o alta lume, mai haotica si letargica, nu in cacatul asta de gunoi nevrotic.
si hai sa fim sinceri, sa ne ucidem fanatic, pana cand vom ramane EU si TU, niciodata NOI.

27 noiembrie 2011

turning tables

esti atat de natural, ca si Cola.

13 noiembrie 2011

comportament periculos si iresponsabil

cel mai urat moment e cel dupa, cand tragi cu dintii de perna si te invarti asemenea unui caine in jurul cozii. e probabil mai nebunesc ca nebunia. si te minti, si iar te minti, pana intr-un punct, cand observi, ca te-ai mintit atat de mult incat suna mai adevarat ca adevarul.
dar cu totii am fost in globul de sticla, si ne-am amestecat odata cu polistirenul in muzica. si ne-am uitat atat de mult in gol incat ne-am creat un tunel in care am fugit la nesfarsit, dar s-a pierdut odata cu efectul, si a revenit odata cu lumina zilei.
am uitat sa vorbim si ne-am exprimat doar prin miscari si expresia fetei.
dar nu o s-o mai facem. niciodata!!!!
si pac! momentul cu pricina o sa vina si o sa ne ascundem de vorbele mai devreme spuse.
dar pana la urma ne place. ne place atat de mult incat ne rupem de realitate si ne teleportam intr-un univers haotic.

suntem atat de VINOVATI, si de insetati de placere, ca niste masochisti perfecti in lumina reflectoarelor. alergam dintr-un loc in altul in cautarea apogeului si cadem brusc intr-un gol din beton armat.
dar nu ne doare caci suntem puternici, aproape imuni.

caderile ne sunt placute, caci suntem fascinati de golul din stomac si de presiunea care ne sufoca mintea. suntem niste roboti cu ticuri nervoase vesnice si penale, ca datul necontrolat din maini si picioare, ca zambetul plastic si crispat, ca privirile psihotic fixate in gol.

dar deja e azi, si iubesc ziua asta. iubesc tot si ma iubesc atat de mult.. iubesc faptul ca sunt EU si ca voi sunteti VOI si ca am ajuns la stadiul incipient de NOI, NOI aia frumosi, perfecti si goi.