Si sunt atat de nesigura.
Am mult prea multe ganduri si putine moduri de a le intelege.
"e singurul care trezeste ceva in tine" (Lexa) - atat de adevarat, dar tind sa cred ca e o minciuna, sau, mai sigur, ma mint pe mine insumi crezand asa.
Si e perioada sarbatorilor.
Urate sarbatori.
Urata vreme.
"Adevarul il stie numai Dumnezeu si dracul" - si daca nu?!
Dar daca da?!...
Spuneti-mi si mie.
Dar oare exista?
Dor.dor.dor.dor.dor.
Atat de greu de inteles.
Zambete false.Dese.Reci.Reale?!
Si vreau.
Ce vreau?
Acel ceva, acel nu stiu, acel nimic.
Dar il doresc atat de mult.
Departe.Sa fiu.
Unde totul mi-e strain, toti necunoscuti, eu o straina.
Dar...
Sa visezi e gratis!
I'm sick of these goodbyes...
27 decembrie 2009
17 decembrie 2009
August.
Trebuie sa recunosc, demult imi doream zapada. Si uite ca acum este. Parca mai multa decat vroiam.
Si am intrat in perioada sarbatorilor de iarna. Cadouri, vacanta, plecari, aglomeratie, trante bune, nervi, confuzie, si vesnica intrebare - unde facem Revelionul?
Noroc ca eu anul asta am de ales dintre mai multe posibilitati! :D
Si cine nu-si dorea sarbatori cu zapada? Una e sa iesi, sa bantui prin oras, sa mai iei o tranta si doi bulgari in cap, si alta e sa nu iti vina sa iesi din casa, pentru ca e ger si ingheti in 5 minute.
Abia astept sa ma bucur din plin de zapada de afara, si cu ocazia asta, pentru cateva momente, mai uit si de balivernele din capul meu....
I'm sick of these goodbyes...
Si am intrat in perioada sarbatorilor de iarna. Cadouri, vacanta, plecari, aglomeratie, trante bune, nervi, confuzie, si vesnica intrebare - unde facem Revelionul?
Noroc ca eu anul asta am de ales dintre mai multe posibilitati! :D
Si cine nu-si dorea sarbatori cu zapada? Una e sa iesi, sa bantui prin oras, sa mai iei o tranta si doi bulgari in cap, si alta e sa nu iti vina sa iesi din casa, pentru ca e ger si ingheti in 5 minute.
Abia astept sa ma bucur din plin de zapada de afara, si cu ocazia asta, pentru cateva momente, mai uit si de balivernele din capul meu....
I'm sick of these goodbyes...
9 decembrie 2009
La revedere vereee!
Simfonie.
Ma ingrozeste prostia unora.
Am dat de nenea din greseala, in timp ce cautam niste filmulete cu Roman. Cred ca meritam sa avem asemenea specii printre noi, pentru ca ii lasam sa existe si nu luam nici o initiativa, sa ii indepartam cumva, sau cel putin sa le reducem numarul. Lui nenea asta, trecut cu siguranta de prima tinerete, ii doresc sa nu aiba copii. Sau, daca ii are, sa nu recunoasca paternitatea. Nu ar avea nici o vina, bietii copii, ca au fost conceputi de asemenea "personalitate". Plus, un gram de minte, caci cap are.
Si trebuie sa recunoastem, suntem un neam de manelisti! Daca a ajuns Jean, cu nume de oras, sa castige muuuult prea mediatizata emisiune "Dansez pentru tine", inseamna ca Romanica de duce de rapa, inainte de 2012 =].
Tin sa repet, si am sa o spun mereu, singura mea greseala pe care nu pot sa mi-o scuz, e ca m-am nascut in Romania. Oameni ca cei de mai sus, ma fac sa realizez ca cel mai mare defect al meu este ca sunt romanca. Si da, nu sunt deloc patrioata, si nici nu am sa fiu, pentru ca oamenii cu adevarat importanti din tara asta, cat timp sunt in viata, sunt mult prea putin facuti cunoscuti, sau mult mai putin mediatizati decat "personalitatile" astea care ne intra pe gat zi de zi si nu mai avem flegma sa-i scuipam la cat sunt de multi. Sau cel mult, adevaratele valori ale Romaniei, sunt aduse in prim plan, abia dupa ce mor.
Poate nu trebuia sa scriu asta, dar m-am saturat sa vad cum prostia din unii, ii acapareaza pe altii. Ce-i drept, in unii e prea multa, si iese prin orice orificiu posibil.
Punct.
Ma ingrozeste prostia unora.
Am dat de nenea din greseala, in timp ce cautam niste filmulete cu Roman. Cred ca meritam sa avem asemenea specii printre noi, pentru ca ii lasam sa existe si nu luam nici o initiativa, sa ii indepartam cumva, sau cel putin sa le reducem numarul. Lui nenea asta, trecut cu siguranta de prima tinerete, ii doresc sa nu aiba copii. Sau, daca ii are, sa nu recunoasca paternitatea. Nu ar avea nici o vina, bietii copii, ca au fost conceputi de asemenea "personalitate". Plus, un gram de minte, caci cap are.
Si trebuie sa recunoastem, suntem un neam de manelisti! Daca a ajuns Jean, cu nume de oras, sa castige muuuult prea mediatizata emisiune "Dansez pentru tine", inseamna ca Romanica de duce de rapa, inainte de 2012 =].
Tin sa repet, si am sa o spun mereu, singura mea greseala pe care nu pot sa mi-o scuz, e ca m-am nascut in Romania. Oameni ca cei de mai sus, ma fac sa realizez ca cel mai mare defect al meu este ca sunt romanca. Si da, nu sunt deloc patrioata, si nici nu am sa fiu, pentru ca oamenii cu adevarat importanti din tara asta, cat timp sunt in viata, sunt mult prea putin facuti cunoscuti, sau mult mai putin mediatizati decat "personalitatile" astea care ne intra pe gat zi de zi si nu mai avem flegma sa-i scuipam la cat sunt de multi. Sau cel mult, adevaratele valori ale Romaniei, sunt aduse in prim plan, abia dupa ce mor.
Poate nu trebuia sa scriu asta, dar m-am saturat sa vad cum prostia din unii, ii acapareaza pe altii. Ce-i drept, in unii e prea multa, si iese prin orice orificiu posibil.
Punct.
8 decembrie 2009
Ei da?!
Ora de psihologie. Nu credeam ca o sa imi placa vreodata atat de mult.
Ultima data am facut ceva despre gandire, intelegere, ceva pe acolo. Nu asta e ideea. Ideea e urmatoarea. E prima data cand mi-am dat seama ca profesoara nu e deloc proasta (in ciuda faptului ca e partial surda, un pic spanchie, etc) si ca tot ce spune e adevarat. Poate i-am acordat mai multa atentie, deoarece eram singura in banca, si nu prea aveam ce face. In fine...
Unele chestii pe care le-a spus mi-au atras atentia in mod deosebit. Modul de rezolvare a problemelor, fie ele matematice, din viata de zi cu zi, etc. Avem tendinta (cel putin eu) sa fim mult prea atenti la detalii. Amplificam totul, ne gandim prea mult la consecinte, deraiam de la subiectul propriu-zis si ajungem in alte sfere. Ne obosim mintea! Gandim prea mult analitic (nu toti).
Sa fim mai sintetici in gandire ar fi grozav. Sa ne concentram pe ansamblu, si gata. Sa nu mai luam fiecare detaliu la rost, sa il despicam in patru, sa il intoarcem de pe o parte pe alta, sa-l "pieptanam".
Alta chestie care m-a facut sa ma gandesc un pic mai mult - iertam prea greu. Suntem orgoliosi, narcisisti, impulsivi. Bine, nici sa cadem in cealalta extrema, sa fim luati drept prosti. Sa fie un echilibru. Depinde de natura faptei, de gravitate, chiar de persoana care a facut-o. Am invatat din proprie experienta, ca nu trebuie sa lasam o intamplare, fie ea facut intentionat sau din greseala, sa ne indeparteze de persoanele apropriate noua.
Deci (am inceput gresit), ideea per ansamblu e ca ar trebui, sau macar sa incercam, sa fim cu totii mai "open mind", sa fim mai "neatenti", ba chiar sa trecem mai des cu vederea unele lucruri. Ne obosim pe noi insine altfel.
Am "filozofat" muuuult prea mult si poate chiar prost. In fine, simteam nevoia de a scrie chestia asta.
I'm sick of these goodbyes...
Ultima data am facut ceva despre gandire, intelegere, ceva pe acolo. Nu asta e ideea. Ideea e urmatoarea. E prima data cand mi-am dat seama ca profesoara nu e deloc proasta (in ciuda faptului ca e partial surda, un pic spanchie, etc) si ca tot ce spune e adevarat. Poate i-am acordat mai multa atentie, deoarece eram singura in banca, si nu prea aveam ce face. In fine...
Unele chestii pe care le-a spus mi-au atras atentia in mod deosebit. Modul de rezolvare a problemelor, fie ele matematice, din viata de zi cu zi, etc. Avem tendinta (cel putin eu) sa fim mult prea atenti la detalii. Amplificam totul, ne gandim prea mult la consecinte, deraiam de la subiectul propriu-zis si ajungem in alte sfere. Ne obosim mintea! Gandim prea mult analitic (nu toti).
Sa fim mai sintetici in gandire ar fi grozav. Sa ne concentram pe ansamblu, si gata. Sa nu mai luam fiecare detaliu la rost, sa il despicam in patru, sa il intoarcem de pe o parte pe alta, sa-l "pieptanam".
Alta chestie care m-a facut sa ma gandesc un pic mai mult - iertam prea greu. Suntem orgoliosi, narcisisti, impulsivi. Bine, nici sa cadem in cealalta extrema, sa fim luati drept prosti. Sa fie un echilibru. Depinde de natura faptei, de gravitate, chiar de persoana care a facut-o. Am invatat din proprie experienta, ca nu trebuie sa lasam o intamplare, fie ea facut intentionat sau din greseala, sa ne indeparteze de persoanele apropriate noua.
Deci (am inceput gresit), ideea per ansamblu e ca ar trebui, sau macar sa incercam, sa fim cu totii mai "open mind", sa fim mai "neatenti", ba chiar sa trecem mai des cu vederea unele lucruri. Ne obosim pe noi insine altfel.
Am "filozofat" muuuult prea mult si poate chiar prost. In fine, simteam nevoia de a scrie chestia asta.
6 decembrie 2009
Miercuri.
Imi e atat de bine cu tine, fara tine...
Ramai acolo. Nu mai veni. E mult mai bine asa. Prezenta ta imi face atat bine, cat si rau. Ma bucura faptul ca nu mai esti aici si ca, poate, uit de tine, sau, cel putin, cred asta... Incet, incet, poate uit de existenta ta, sau macar pentru o perioada, atat cat sa imi fie bine si sa ma detasez de starea asta. Trebuia sa fie doar atunci, seara aceea, ca dupa sa uit de tine.... Dar nu! Soarta e o cu**a si vrea sa ma f**a cu prezenta ta! Ramai acolo... Repet! Acolo!
Farewell, I'll miss you
Ramai acolo. Nu mai veni. E mult mai bine asa. Prezenta ta imi face atat bine, cat si rau. Ma bucura faptul ca nu mai esti aici si ca, poate, uit de tine, sau, cel putin, cred asta... Incet, incet, poate uit de existenta ta, sau macar pentru o perioada, atat cat sa imi fie bine si sa ma detasez de starea asta. Trebuia sa fie doar atunci, seara aceea, ca dupa sa uit de tine.... Dar nu! Soarta e o cu**a si vrea sa ma f**a cu prezenta ta! Ramai acolo... Repet! Acolo!
Farewell, I'll miss you
I'm sick of these goodbyes........
4 decembrie 2009
Teatru.
[fara logica]
In timp ce mergeam azi pe strada, atentia mi-a fost captata de mimica persoanelor care treceau pe langa mine. Am vazut de la expresii de "sunt fericit/a", "abia astept seara asta", "mama, ce buna e aia" pana la expresii de genul "nu mai am nici un ban", "imi e dor de el/ea" si multe altele. Plus figurile amuzante ale unora cand erau claxonati sau revedeau o persoana pe care nu o mai vazuze de ceva vreme. Ma gandeam la un moment dat "eu ce figura am azi?pe care mi-am pus-o azi?trebuie sa o schimb?" si alte aberatii. Fara sa vrem expresia noastra ne lasa descoperiti, daca nu o controlam, sau ne ajuta foarte mult in mascare.
De exemplu: cati dintre noi nu-si pun acel zambet tamp pe fata numai pentru a da o impresie vaga? Recunosc, eu sunt una dintre acele persoane care abuzeaza de acesta.
E acel machiaj care se da foarte greu jos, e rezistent la "apa" si tine cat vrem noi. Il schimbam des, fie el foarte excentric sau al naibii de natural, si nu avem nevoie de make-up artisti pentru a-l crea.
Si il purtam cu totii.
Demachiantul? Pai aici depinde... Dupa mine, cred ca ar fi multe, nu numai unul. Doua vorbe rostite-n vant sau foarte directe, revederea unei persoane dragi sau a celui mai aprig dusman, o intamplare care te face sa te simti al naibii de bine sau de c***t....
Sa-mi schimb machiajul?... Ah, nu!Las' pe maine.Si-asa nu stiu unde naiba e demachiantul!
In timp ce mergeam azi pe strada, atentia mi-a fost captata de mimica persoanelor care treceau pe langa mine. Am vazut de la expresii de "sunt fericit/a", "abia astept seara asta", "mama, ce buna e aia" pana la expresii de genul "nu mai am nici un ban", "imi e dor de el/ea" si multe altele. Plus figurile amuzante ale unora cand erau claxonati sau revedeau o persoana pe care nu o mai vazuze de ceva vreme. Ma gandeam la un moment dat "eu ce figura am azi?pe care mi-am pus-o azi?trebuie sa o schimb?" si alte aberatii. Fara sa vrem expresia noastra ne lasa descoperiti, daca nu o controlam, sau ne ajuta foarte mult in mascare.
De exemplu: cati dintre noi nu-si pun acel zambet tamp pe fata numai pentru a da o impresie vaga? Recunosc, eu sunt una dintre acele persoane care abuzeaza de acesta.
E acel machiaj care se da foarte greu jos, e rezistent la "apa" si tine cat vrem noi. Il schimbam des, fie el foarte excentric sau al naibii de natural, si nu avem nevoie de make-up artisti pentru a-l crea.
Si il purtam cu totii.
Demachiantul? Pai aici depinde... Dupa mine, cred ca ar fi multe, nu numai unul. Doua vorbe rostite-n vant sau foarte directe, revederea unei persoane dragi sau a celui mai aprig dusman, o intamplare care te face sa te simti al naibii de bine sau de c***t....
Sa-mi schimb machiajul?... Ah, nu!Las' pe maine.Si-asa nu stiu unde naiba e demachiantul!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)