Ultima data am facut ceva despre gandire, intelegere, ceva pe acolo. Nu asta e ideea. Ideea e urmatoarea. E prima data cand mi-am dat seama ca profesoara nu e deloc proasta (in ciuda faptului ca e partial surda, un pic spanchie, etc) si ca tot ce spune e adevarat. Poate i-am acordat mai multa atentie, deoarece eram singura in banca, si nu prea aveam ce face. In fine...
Unele chestii pe care le-a spus mi-au atras atentia in mod deosebit. Modul de rezolvare a problemelor, fie ele matematice, din viata de zi cu zi, etc. Avem tendinta (cel putin eu) sa fim mult prea atenti la detalii. Amplificam totul, ne gandim prea mult la consecinte, deraiam de la subiectul propriu-zis si ajungem in alte sfere. Ne obosim mintea! Gandim prea mult analitic (nu toti).
Sa fim mai sintetici in gandire ar fi grozav. Sa ne concentram pe ansamblu, si gata. Sa nu mai luam fiecare detaliu la rost, sa il despicam in patru, sa il intoarcem de pe o parte pe alta, sa-l "pieptanam".
Alta chestie care m-a facut sa ma gandesc un pic mai mult - iertam prea greu. Suntem orgoliosi, narcisisti, impulsivi. Bine, nici sa cadem in cealalta extrema, sa fim luati drept prosti. Sa fie un echilibru. Depinde de natura faptei, de gravitate, chiar de persoana care a facut-o. Am invatat din proprie experienta, ca nu trebuie sa lasam o intamplare, fie ea facut intentionat sau din greseala, sa ne indeparteze de persoanele apropriate noua.
Deci (am inceput gresit), ideea per ansamblu e ca ar trebui, sau macar sa incercam, sa fim cu totii mai "open mind", sa fim mai "neatenti", ba chiar sa trecem mai des cu vederea unele lucruri. Ne obosim pe noi insine altfel.
Am "filozofat" muuuult prea mult si poate chiar prost. In fine, simteam nevoia de a scrie chestia asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu