egal cu zero

pentru ca e unul din momentele acelea in care vrei sa fugi in nestiinta, sa depasesti orice obstacol, numai ca sa ajungi acolo unde crezi ca e el. sa cazi, sa te ridici si sa o iei de la capat. sa nu ti se para greu deloc, desi tu stii ca esti una dintre persoanele acelea lenese care nu se intind nici dupa telecomanda cand e publicitate.
vrei sa fii acolo. acolo e bine. cu el si atat. restul sunt de amuzament, niste paiate fara viata. voi sunteti viata! sunteti totul.
dar nu. nu poti face asta. te opreste, nu te lasa, te tine legata si inchisa intr-o cusca imaginara. si in cusca imaginara iti creezi o viata imaginara. unde totul e frumos si bine. unde esti fericita si totul e verde (nu vreau roz ca nu imi place).
dar il vezi. in momentul ala dispar toti. ti se taie respiratia si privirea iti e atintita la el.
ai vrea sa te duci sa-l iei in brate, sa-l saruti, sa-l mangai, sa-i zambesti, sa-l alinti. sa il stii doar pentru tine. sa stii ca e doar al tau. sa-i spui ca totul o sa fie bine, sa-l minti frumos. dar nu!
inghiti in sec si-l privesti dezamagita sa iti spui ca asa e mai bine. desi fiecare celula din tine striga exasperata dupa fiecare celula din corpul lui, te faci ca nu le auzi. le zambesti sec celor din jur. iti continui drumul ca si cum ar fi ceva normal.
dar stii ca odata ce ai plecat ti-ai parasit si ultima farama de speranta.
de acum inainte totul e nesimnificativ.
dar tu nu-l iubesti caci nu ai iubit niciodata pe un alt el.
dar ii iubesti tigara care o fumeaza. iubesti drumul pe care merge. iubesti cainele pe care il mangaie. iubesti lucrurile pe care el le-a atins. iubesti parfumul lui. iubesti cuvintele pe care le zice. iubesti pana si asfaltul pe care il calca.
si ti-e doooooor de clipele alea. si iti aduci aminte de ele in fiecare zi, ora, minut. si acum ti-a ramas impregnat mirosul lui pe pielea ta. nu vrei sa dispara. il tii captiv in tine si nu il lasi sa se risipeasca.
esti goala pe dinauntru si ai devenit o fiinta mecanica. esti rece, caci el te incalzea.
te invarti in cerc ca un caine in jurul cozii si incerci sa dai de un capat, de o iesire. ajungi la intersectia dintre sictir, tristete, dispret si ura. nu stii pe care sa il alegi asa ca ramai acolo. la intersectia lor. astepti autobuzul catre... catre ce? nici nu mai stii pe care trebuie sa il iei.
beat-ul asta iti bate sacadat pe tample si iti scartie fiecare articulatie. vrei sa schimbi melodia dar nu poti. nu te lasa. nu mai poti sa te misti, nu mai functionezi ca inainte. te pierzi in fum si te transformi in scrum.
nu mai suporti lumina si nici sunteul de apel. toate iti aduc aminte de el.
vrei sa-l suni, sa-l cauti. dar nu!
nu-i mai auzi pe cei din jur, nici macar pe tine.
ti-e sila sa existi.
esti in vid. pierduta in abis.
era nimic, dar era nimicul tau.
niciodata nu ai sa pretuiesti ceea ce ai, pana cand ai sa il pierzi. vrei mereu mai mult chiar daca ai de ajuns.
era al tau, dar l-ai lasat sa fie a tuturor...

apropo de tine.

Iti multumesc pentru toate clipele frumoase petrecute impreuna. Nu stiu sa fi existat mai mult de doua - trei minute, dar suna frumos pentru inceput.
Iti multumesc ca esti un nesimtit.
Iti multumesc ca nu ai incercat niciodata sa ma cunosti ci doar ti-ai satisfacut nevoile si ti-ai hranit ego-ul.
Iti multumesc ca tratezi totul cu o asa seninatate de-mi vine sa-ti fut una de-ti sar creierii.
Iti multumesc ca mi-ai facut de atatea ori nervi si m-ai lasat sa astept un raspuns din partea ta.
Iti multumesc pentru glumele tale porcoase (macar esti bun si tu la ceva).
Iti multumesc ca m-ai facut sa-mi pierd timpul.
Iti multumesc ca din cauza ta am realizat ca exista intradevar oameni de cacat.
Iti multumesc ca m-ai facut sa sper degeaba.
Iti multumesc caci din cauza ta nu am putut sa realizez lucruri pe care doream cu ardoare sa le indeplinesc.
Iti multumesc pentru imaginea creata in fata celorlalti.
Iti multumesc pentru zambetele tale tampe dar dragalase.
Iti multumesc pentru fiecare moment in care te-ai uitat uimit la mine.
Iti multumesc ca iti muscai buza de jos si faceai moaca aia de copil prost.
Iti multumesc ca esti inca un copil prost.
Iti multumesc pentru povestile tale plictisitoare.
Iti multumesc ca existi si faci lumea un loc mai bun pentru animale ca tine.
Iti multumesc ca mi-ai dat un motiv sa scriu.
Iti multumesc pentru ca ma faci sa te injur.
Iti multumesc pentru simplul fapt ca esti TU.

Ar trebui sa ii multumesc si timpului ca a trecut oarecum repede, dar nu. Il injur si pe el ca merita. Si pe soarta, si pe tot, si pe nimic.

Iti mai multumesc pentru ca te-am cunoscut, desi mi-e dor de minutul de dinainte de a te cunoaste.

a u t o d i s t r u g e r e .

creierul meu se automutileaza.
nu ca ar fi ceva nou, dar de data asta nici nu ma mai intereseaza.
cel mai simplu e sa-ti bagi pula-n tot
s-o iei in fiecare zi de la capat
stiind ca asta e tot ce poti.
e octombrie. e dezgust. e tristete. e melancolie.
e ce nu vrei sa fii.
mirosul asta de iarna, de rece
ti-aduce aminte aminte de toamna trecuta.
de prima seara in care ati tras o bauta.
in fine, postarea asta nu o vroiam cu rime.
cacat, se pare ca a devenit un tic oarecum tampit.
nu uri toamna, ci uraste sentimentele care ti le starneste.


tot ce vreau, e liniste!
 
vita de vie - octombrie
  Asculta  mai multe  audio   diverse

in lumina.

si azi mii de nemernici trag mai multe linii ca desenatorii tehnici.

ucizi sperante cu sange rece si-o arzi aiurea gandindu-te ca timpul trece.
iti arunci copilaria pe fereastra, si-apoi iti zici in gand ca a fost o clipa nefasta.
iti pare rau pentru cel putin 5 minute, te ridici, fugi dupa ea si-i zici "du-teee!"
tu nu faci primul pas cu dreapta, nici cu stanga
tu mergi in maini.
cazi de pe margine si-ncerci sa te-aduni.
iti cauti speranta ce-ai ars-o demult
odata cu primul si ultimul fum.
ai timpanele chinuite de sunete ametite
te uiti in oglinda, vorbesti cu tine
wow, el nu te minte!
ai o minte vagaboanta, alearga pe strazi
incerci sa o prinzi, s-o arunci, s-o omori.
stai in scaun cu rotile, te crezi in audi
nici nu-ti vine sa crezi ca se intampla ce-au spus unii.
inchizi ochii, esti fericit, te vezi in lumina
coae, nu eu iti stau pe retina...

breath.

si le arzi asemenea unei hartii

te pierzi in priviri in spatele carora nu gasesti nimic

iti taie respiratia si iti lasa un gol in stomac

pe cat le doresti pe atat de mult vrei sa dispara

si e ceva care nu se termina niciodata

vrei sa dispara din mintea ta

mori pe dinauntru

ar trebui sa stai dar in acelasi timp sa pleci

vrei sa fii stiut pentru ceea ce esti nu pentru ce faci

nu ai nimic decat pe tine

nimic nu mai are sens

iti pierzi dreptul de a gresi

nu e prima data cand ti se intampla asta dar nici ultima

mai rau e ca niciodata nu va avea sens cum nu a avut pana acum

incerci sa gasesti ceva dar uiti ce anume cauti

te inspaimanta pierderile tale de memorie

flashuri si tripuri

iti mai amintesti?

te ascunzi printre cuvinte

te pierzi in abis

ai alunecat printre degetele mele

si atat de greu sa gasesti puterea de a trece

dar incerci

nu ai cum sa schimbi lucruri ce s-au intamplat

vei fi acolo?

de-as putea....

psycho!