egal cu zero

pentru ca e unul din momentele acelea in care vrei sa fugi in nestiinta, sa depasesti orice obstacol, numai ca sa ajungi acolo unde crezi ca e el. sa cazi, sa te ridici si sa o iei de la capat. sa nu ti se para greu deloc, desi tu stii ca esti una dintre persoanele acelea lenese care nu se intind nici dupa telecomanda cand e publicitate.
vrei sa fii acolo. acolo e bine. cu el si atat. restul sunt de amuzament, niste paiate fara viata. voi sunteti viata! sunteti totul.
dar nu. nu poti face asta. te opreste, nu te lasa, te tine legata si inchisa intr-o cusca imaginara. si in cusca imaginara iti creezi o viata imaginara. unde totul e frumos si bine. unde esti fericita si totul e verde (nu vreau roz ca nu imi place).
dar il vezi. in momentul ala dispar toti. ti se taie respiratia si privirea iti e atintita la el.
ai vrea sa te duci sa-l iei in brate, sa-l saruti, sa-l mangai, sa-i zambesti, sa-l alinti. sa il stii doar pentru tine. sa stii ca e doar al tau. sa-i spui ca totul o sa fie bine, sa-l minti frumos. dar nu!
inghiti in sec si-l privesti dezamagita sa iti spui ca asa e mai bine. desi fiecare celula din tine striga exasperata dupa fiecare celula din corpul lui, te faci ca nu le auzi. le zambesti sec celor din jur. iti continui drumul ca si cum ar fi ceva normal.
dar stii ca odata ce ai plecat ti-ai parasit si ultima farama de speranta.
de acum inainte totul e nesimnificativ.
dar tu nu-l iubesti caci nu ai iubit niciodata pe un alt el.
dar ii iubesti tigara care o fumeaza. iubesti drumul pe care merge. iubesti cainele pe care il mangaie. iubesti lucrurile pe care el le-a atins. iubesti parfumul lui. iubesti cuvintele pe care le zice. iubesti pana si asfaltul pe care il calca.
si ti-e doooooor de clipele alea. si iti aduci aminte de ele in fiecare zi, ora, minut. si acum ti-a ramas impregnat mirosul lui pe pielea ta. nu vrei sa dispara. il tii captiv in tine si nu il lasi sa se risipeasca.
esti goala pe dinauntru si ai devenit o fiinta mecanica. esti rece, caci el te incalzea.
te invarti in cerc ca un caine in jurul cozii si incerci sa dai de un capat, de o iesire. ajungi la intersectia dintre sictir, tristete, dispret si ura. nu stii pe care sa il alegi asa ca ramai acolo. la intersectia lor. astepti autobuzul catre... catre ce? nici nu mai stii pe care trebuie sa il iei.
beat-ul asta iti bate sacadat pe tample si iti scartie fiecare articulatie. vrei sa schimbi melodia dar nu poti. nu te lasa. nu mai poti sa te misti, nu mai functionezi ca inainte. te pierzi in fum si te transformi in scrum.
nu mai suporti lumina si nici sunteul de apel. toate iti aduc aminte de el.
vrei sa-l suni, sa-l cauti. dar nu!
nu-i mai auzi pe cei din jur, nici macar pe tine.
ti-e sila sa existi.
esti in vid. pierduta in abis.
era nimic, dar era nimicul tau.
niciodata nu ai sa pretuiesti ceea ce ai, pana cand ai sa il pierzi. vrei mereu mai mult chiar daca ai de ajuns.
era al tau, dar l-ai lasat sa fie a tuturor...