nu credeam ca doua cuvinte pot crea asa un haos in mintea mea. iar un cacat de nod in gat si flashuri. iar ma intreb "de ce?". desi de multe ori merg pe ideea de a nu regreta ce am facut, acum parca tind sa o dau in cealalta extrema.
penal. revin la melodii uitate si lasate aiurea prin pc. special loc. e ca si cum acolo m0as transpune in momentul asta.
nu-mi vine sa cred, ca desi, a trecut atat de mult timp, inca mai pot simti asa ceva. oricum, privirile noastre nenorocite nu se prea mai pot intalni. de teama ca ar putea... ar mai putea fi ceva. si da! va fi!
ne-ascundem unul de altul ca niste copii de 2 ani. am ales o cale ciudata. nici grea, nici usoara. mai bine spus confuza, aleasa la repezeala, fara sa gandesc.
sunt neputincioasa, cand partea asta din mine reinvie. si stiu ca nu e bine, dar a devenit o obisnuinta sa imi provoc coma sentimentala.
vreau acele momente. vreau sa nu fi fost asa. vreau sa fi spus 'Da'.
