Teatru.

[fara logica]

In timp ce mergeam azi pe strada, atentia mi-a fost captata de mimica persoanelor care treceau pe langa mine. Am vazut de la expresii de "sunt fericit/a", "abia astept seara asta", "mama, ce buna e aia" pana la expresii de genul "nu mai am nici un ban", "imi e dor de el/ea" si multe altele. Plus figurile amuzante ale unora cand erau claxonati sau revedeau o persoana pe care nu o mai vazuze de ceva vreme. Ma gandeam la un moment dat "eu ce figura am azi?pe care mi-am pus-o azi?trebuie sa o schimb?" si alte aberatii. Fara sa vrem expresia noastra ne lasa descoperiti, daca nu o controlam, sau ne ajuta foarte mult in mascare.
De exemplu: cati dintre noi nu-si pun acel zambet tamp pe fata numai pentru a da o impresie vaga? Recunosc, eu sunt una dintre acele persoane care abuzeaza de acesta.
E acel machiaj care se da foarte greu jos, e rezistent la "apa" si tine cat vrem noi. Il schimbam des, fie el foarte excentric sau al naibii de natural, si nu avem nevoie de make-up artisti pentru a-l crea.
Si il purtam cu totii.
Demachiantul? Pai aici depinde... Dupa mine, cred ca ar fi multe, nu numai unul. Doua vorbe rostite-n vant sau foarte directe, revederea unei persoane dragi sau a celui mai aprig dusman, o intamplare care te face sa te simti al naibii de bine sau de c***t....


Sa-mi schimb machiajul?... Ah, nu!Las' pe maine.Si-asa nu stiu unde naiba e demachiantul!