cel mai urat moment e cel dupa, cand tragi cu dintii de perna si te invarti asemenea unui caine in jurul cozii. e probabil mai nebunesc ca nebunia. si te minti, si iar te minti, pana intr-un punct, cand observi, ca te-ai mintit atat de mult incat suna mai adevarat ca adevarul.
dar cu totii am fost in globul de sticla, si ne-am amestecat odata cu polistirenul in muzica. si ne-am uitat atat de mult in gol incat ne-am creat un tunel in care am fugit la nesfarsit, dar s-a pierdut odata cu efectul, si a revenit odata cu lumina zilei.
am uitat sa vorbim si ne-am exprimat doar prin miscari si expresia fetei.
dar nu o s-o mai facem. niciodata!!!!
si pac! momentul cu pricina o sa vina si o sa ne ascundem de vorbele mai devreme spuse.
dar pana la urma ne place. ne place atat de mult incat ne rupem de realitate si ne teleportam intr-un univers haotic.
suntem atat de VINOVATI, si de insetati de placere, ca niste masochisti perfecti in lumina reflectoarelor. alergam dintr-un loc in altul in cautarea apogeului si cadem brusc intr-un gol din beton armat.
dar nu ne doare caci suntem puternici, aproape imuni.
caderile ne sunt placute, caci suntem fascinati de golul din stomac si de presiunea care ne sufoca mintea. suntem niste roboti cu ticuri nervoase vesnice si penale, ca datul necontrolat din maini si picioare, ca zambetul plastic si crispat, ca privirile psihotic fixate in gol.
dar deja e azi, si iubesc ziua asta. iubesc tot si ma iubesc atat de mult.. iubesc faptul ca sunt EU si ca voi sunteti VOI si ca am ajuns la stadiul incipient de NOI, NOI aia frumosi, perfecti si goi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu