as putea sa fiu o mizerie bastarda si sa ma adun in cercul vostru, dar sunt mai mult de atat. sunt punctul culminant, la care nu reusiti sa ajungeti, caci voi, stati inchisi in cusca voastra. ati putea, daca v-ati obosi putin, sa va rupeti de realitatea care va inconjoara, si din cerc sa faceti curcubeu, stele, nori. respirati acelasi aer greu, si va inecati in vorbe mult sub nivelul marii.
sunteti efemeri, n-aveti spirite care sa rupa tacerea lumii asteia mecanice. am ajuns in stadiul in care ma autocompatimesc si sa-mi doresc normalitatea, desi stiu ca e asemenea dorintei voastre de eliberare, imposibila. am imbracat haine de robot ca sa-mi maschez gandurile dar au ruginit si s-au transformat in rugina pe care voi o bagati in vene. mi-e aiurea sa accept ca nu am sa fiu niciodata acolo...
am emanat atatea dorinte si atatea vise doar ca sa se piarda in fumul asta de cacat in care te-ai pierdut, si pe mine odata cu tine.
am sa imi umplu plamanii cu toxicitatea doar pentru cateva momente, sa poti sa te regasesti, sa fii TU, si sa ma gasesti. pacat ca plamanii mei sunt deja patati de mizerie. pacat ca e un vis de care tu fugi. pacat ca te impiedici la jumatatea drumului.
ESTI ACCIDENTUL DIN MINTEA MEA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu