22 ianuarie 2009
Scumpul meu odor,
iti multumesc pentru frumoasele cuvinte imprastiate pe foaie, dar cu inteles atat de patrunzator.
Distanta imi macina orice sfarama de speranta. Aceea ca ne vom revedea. Fiece pala de vant imi ineaca ratiunea intr-o mare de dezamagire. Mi-e greu sa cred ca a mai trecut o zi fara sa-ti vad ochii in care ma pierdeam deseori, asemeni unui abis, in care experimentam toate trairile, si surasul cald ca o raza de soare in toamna tarzie. Ahh! Soarele... Cand se iveste ma poarta de-aiurea, in locurile in care ti-ai lasat amprenta, in locurile noastre... Fii tu soarele meu! Rasari pentru mine si mangaie-mi trupul cu caldura ta!
Dar acum e iarna... se pare ca nu mai vrei sa apari. Fa-o pentru mine, te rog...
Inca astept aceea raza de soare!
PS: nu te iubesc , doar sunt dependenta de tine!
[e o scrisoare pe care am gasit-o intr-un caiet de a 9-a. se pare ca aveam dreptul de a ne alege ce sa scrim. ciudat e ca nu stiu de ce am scris acele randuri, si nici nu-mi amintesc de vreo persoana care sa ma fi facut sa debitez in halul asta. :) ]
2 comentarii:
e secsii :>
Erai bizara dintr-a noua, fain :)
Tine-o tot asa ;)
Trimiteți un comentariu