"e nasol sa iti fie dor de oameni retardati". cuvintele astea imi rasuna in cap si imi inunda gandurile de 2 zile incoa'. imi bat sacadat pe tample si nu ma lasa sa aud ce mi-as dori sa aud.
si mai retardata decat "oamenii" aia sunt eu. da! pentru ca mie imi e dor de ei. si nu ar trebui. pentru ca nu merita. si poate, niciodata nu o sa merite. ganduri, franturi de amintiri, fete schimbate, dorinta de revedere, toate imi baga in ceata existenta. si imi e greu sa neg, dar imi pasa. imi pasa de ce face x, y, z...... lor nu...
cuvintele imi stau in gat. tre' sa le scuip, sa le las bolnave intr-un pahar cu apa, pana cand acel cineva, care merita, sa fie dispus sa le'nghita in persoana sa, in mintea sa. sa-i pese. de mine.
si-mi zic in gand la un moment dat "poate m-am schimbat eu...".
poate ca imi trebuie fete noi pe care sa le pictez in cele mai orbitoare nuante. trupuri noi pe care sa le analizez fiecare curba. voci noi care sa imi mangaie timpanul in fiecare seara, amintindu-mi ce am facut ziua respectiva. priviri noi in care sa ma pierd. zambete noi care sa mi se para cele mai radiante si calde. stari noi. saruturi noi. imbratisari noi. un intreg nou.
Fiecare zi incepe cu maine
Am sa ma schimb...
Fiecare noapte rade si spune
Ca nu am timp!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu