26 ianuarie 2010

The end.

And now the end is here!
There’s no more pills to swallow!
The bitter taste I feel won’t lead me to tomorrow!

Cries for anger! Lies for power!
Fighting for nothing, is what you were born for ??




Sunt bolnava din toate punctele de vedere. Iar o boala o accentueaza pe cealalta.
E marti, dar totusi zic ca e luni.
Fara scoala. Absente.
Dimineata lunga.
Trezeste-te din 10 in 10 minute si uita-te pe tavan. Alb.
Lasa alarma sa sune. Melodia e captivanta, dar totusi atat de trista.
Tranteste niste haine pe tine si du-te pana in oras.
Pareri de rau. Planuri pentru viitor.
Nu mai visa cu ochii deschisi.
Fii atenta la cei din jurul tau. Sau nu? Nu.
Bocanci. Si tot alunec.
Ai grija la scari.
Sa mergi de una singura e grozav chiar. Terapie pentru minte.
Brainstorm.
Prea multe priviri pierdute in abis.
Ti-e sila de tot!
Nu realizezi ca e adevarat. Ai fi vrut sa fie doar un cosmar.
Si iti e dor de persoane care nu merita.
Eu merit tot ce mi se intampla.
Mangaie catelul din fata de la pasaj. Vorbeste-i. Lumea rade. Prostii!!!!
Catelul acela ti-a zambit in semn de multumire.
Paraseste-l.
Lasa-ti sufletul cu el.
Lasa-ti gandurile in urma.
Uita tot.
Sa nu-ti para rau....





[La multi ani Vero!!!!

Niciun comentariu: